povesti pentru un sfarsit de saptamana

Stiu ca au trecut deja doua zile de atunci si mi-ati putea reprosa ca ‘it is so yesterday news’, ca evenimentele trebuie povestite imediat ce se intampla. Ei bine, pentru mine exista lucruri care, pentru a fi expuse public, trebuie intai trecute prin sita sufletului, intoarse pe toate fetele pentru a vedea exact ce detalii ti-au scapat de prima data si pentru a te bucura de ele si de ansamblul care capata astfel o noua nuanta, o noua aroma, neasteptata.

Asadar duminica, pe inserat, fara sa ma dea afara cheful din casa, m-am infiintat la Bookstory unde fusesem invitata la o intalnire cu un calator povestitor, Tom pe numele lui. Si Thumb. Ne-aveam sa fac legatura la inceput. Ma asteptam la istorisiri din jurul lumii, impresii de calatorie, gusturi si mirosuri, curiozitati. SI au fost toate astea, dar nu din si despre Nepal, Chile sau aiurea, ci despre lumi si locuri din imaginarul fiecaruia, despre lumi in care fiecare am fost luati de mana in alt fel si am drumetit cat ne-a tinut suflul si dorinta, pret de cateva minute sau cateva ore, iar unii inca mai drumetim inca.

A fost pana la urma, dupa cum spunea una dintre participante, cel mai frumos mod de a-mi incheia saptamana. Dupa ce flash-urile aparatelor foto s-au linistit, iar in incapere s-a lasat linistea, Tom Degetelul, caci el era de fapt, sunt sigura, ne-a dus sa visam impreuna cu el, undeva la limita dintre real si magie. Ne-a povestit despre cat de neintelese si fragile pot fi caile si nodurile convietuirii in doi, despre cat de usor poti invia gustul copilariei si fericirii, lasand deoparte vanitatile si alergand in schimb prin ploaie dupa o picatura fermecata venita direct dintr-o fantana a dorintelor.

Si cu ochii mari, nu va pot spune cat de mari erau ai mei si cat de transpusa eram in atmosfera, ca un copil inainte de culcare, ascultandu-si povestea favorita, am mai aflat ca undeva, in spatele cotidianului, cu totii ne intalnim intr-o lume colorata si cetoasa a viselor, in care vom si ramane candva pentru a-i ajuta pe altii sa aiba somnul linistit. Si intr-o buna zi, cand va fi luna plina, sigur imi voi atinti privirea spre ea, sa-l vad pe tanarul indragostit, ajuns acolo in propria-i nada.

Drept ‘Noapte Buna!’ am primit un zambet urias si indemnul nerostit de a visa in continuare si cateva catecele care sa ne insoteasca iesind in noapte.

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Vezi toate articolele lui fabricadenimicuri →