CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

atunci cand suntem spectatori carcotasi

Pe langa faptul ca scriem, dupa putinta, povesti despre orasul asta, ne place la fel de mult sa ii si ascultam pe cei ce au de istorisit lucruri interesante si inedite despre el. De aceea, chiar daca ar putea parea ca ne tinem concurenta sub observatie (ceea ce nu-i tocmai gresit), ne veti gasi la diverse intalniri de gen, mai intr-un colt, asa, dar atenti la tot ce misca. Acestea fiind zise, nu aveam cum sa lipsim de la a doua intalnire organizata de Asociatia Vechiul Cluj in The Londoner, o locanta tare intunecoasa, incercand din rasputeri si nereusind mai deloc sa creeze o anume ambianta. Citandu-mi din memorie partenera de discutie, voi spune ca in acest loc lipseste ceva, dar pana la sfarsitul serii n-am reusit sa ne dam exact seama ce anume. Poate scaunele si mesele dau senzatia de austeritate, poate seamana prea tare cu Zorki (si alte 10 alte locatii ‘de pierzanie’ din urbe, trase oarecum la indigo), dar lipseste jovialitatea chelnerilor, poate barmanul se forta prea tare cu cocktailurile in timp ce vorbitorii la intrunire se straduiau sa capteze atentia. Poate. (Dar au o teracota foarte frumoasa!)

Alegerea pub-ului insa avea legatura, zic eu, cu unul dintre invitati, un englez, Martyn Rady pe numele lui (descrierea mea minimalizeaza de fapt importanta personajului, de altfel un reputat profesor la University College of London), care ne-a povestit despre renumele clujenilor in Anglia secolului XVII si despre imaginea colorata a urbei de pe Somes in memoria catorva supusi mai cunoscuti ai Albionului.

Desi am putea parea partinitori, probabil chiar suntem, pe noi ne-a amuzat teribil interventia domnului profesor Pecican, total iesita din tipare si deloc conformista, cu ocazia careia am aflat cate ceva despre vechea Boema si despre locurile mai putin comune in care oamenii se intalnesc, se saluta si pun tara la cale, ne-am adus aminte de Arizona, de revolutie si de studentie. Iar daca domnul Bogosavlievici (imi dau 1 sansa din 10 sa fi scris corect acest nume) i-a amintit pe ‘studentilor la morcovi’, va promitem sa postam cat de curand un articol despre acestia. A propos … stiti sau banuiti cine erau?

Una peste alta, n-a fost o seara pierduta. Am mai aflat cate ceva, am si ras putin, am cunoscut oameni interesanti. Voi ce-ati gasit de facut intr-o seara de marti in Cluj?

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: