CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

curti cu istorie si personalitate – ziua a 8-a din cele 100 pentru o harta de poveste

Postul acesta il puteti incadra unde vreti voi: la ziua a 8-a din cele 100 pentru o harta de poveste, la povesti din spatele ferestrelor sau la un nou capitol pe care tocmai il inaugurez cu aceasta ocazie, ‘curti cu istorie si personalitate’.

Cum in weekendul Floriilor am muncit ca un corporatist serios si responsabil ce ma aflu, n-am prea avut parte de loisir, darmite de iesiri in imprejurimi, asa incat distractia s-a rezumat la a petrece cateva ceasuri pe la Gaudeamus, de unde, ca de obicei, prima carte achizitionata a fost un Peter Mayle, iar numarul volumelor pe care le-am dus victorioasa acasa in speranta ca momentul in care le voi citi va veni cat de curand, a avut darul sa ma cocoseze putin. In plus, la ceas de seara, am decis ca tare am chef sa (re)descoper curtile interioare ale vechilor imobile din centru, mici bijuterii ascunse ochilor curiosi.

Inainte sa incep metodic, sistematic si documentat actiunea, am dat un tur de ‘incalzire’, si am intrat in gangul care duce spre Teatrul de Papusi unde am cazut in admiratia unui, nici nu stiu, arbust sa fie?, care se catara temerar de la un etaj la altul, visand lumina, unea ca o caractatita uriasa imobilela, impiedicandu-le parca sa nu se prabuseasca. Nu inverzise inca, asa ca putea aduce si cu scheletul descarnat al verii trecute.

La geamurile mansardei puteai ghici, daca te straduiai putin, umbra unui scriitor promitator venit din alte vremuri sau un artist care nu a gasit inca drumul spre lansarea la Fabrica de Pensule si caruia bucata de cer pe care o vede ii spune ca inca nu exista limite. IMG_2616

Iar in spatele usilor de pe la etaje nu era greu sa iti imaginezi o femei cu batice legate cu urechiuse gatind de placere.

Desi pustiu la ora la care am calcat eu pe acolo, locul parea cumva prietenos si primitor si zau daca nu m-a facut sa-mi doresc un scaun, o masuta si un ceai sa pot sa mai stau o vreme acolo sa savurez o stare greu de definit.

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat: