CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

intalniri, coincidente, posibile conspiratii astrale si-un eveniment

Orasul asta e, in unele zile, atat de mare incat ai senzatia ca esti o rotita insignifianta intr-un mecanism a carui dimensiune nu o poti determina, iar in altele, e atat de mic incat suprizele apar la tot pasul.

Atunci cand mi-am cunoscut sotul, de exemplu, ne-am dat seama ca am fost vecini vreo 30 de ani fara sa avem habar unul de celalalt (si cred ca e mai bine asa, pentru ca altfel ceva imi spune ca am fi ratat momentul propice pentru a fi impreuna). Mai apoi, din aproape in aproape, ne-am descoperit atat de multe cunostinte comune, incat banuim ca intalnirea noastra tarzie se datoreaza unor energii absconse care au deviat astrele de la a se alinia corespunzator.

In weekend, atunci cand se putea presupune ca voi fi aici sa observ si sa analizez comparativ si detaliat atat ce se intampla la zilele maghiare, cat si mitingul Noii Drepte, am dezertat sub pretextul piciorului rupt al unui prieten si am evadat din urbe. Am aflat cu ocazia asta ca, la evenimentul pe care cu onor il organizez vineri, va mai exista un vorbitor. Nu stiam cine e, ma intrebam daca are vreo noima treaba asta si cum se vor inlantui lucrurile.

Astazi, alergam dezorientata pe strada Bratianu in speranta de a gasi imobilul cu un anumit numar si a putea preda niste afise, cand am dat peste un fost profesor din facultate. Era prins intr-o discutie, asa incat am trecut mai departe, cufundata in ale mele, convinsa fiind ca n-are sa ma recunoasca, doar trecusera mai bine de 15 ani de cand nu mai statusem fata in fata, dansul la catedra, eu in banca, si vreo 9 de cand nu mai schimbasem vreun cuvant pe motiv ca nu ne mai vazuseram. M-a surprins cu salutul jovial in urma caruia m-am simtit teribil de stanjenita. Ce puteam spune decat ca nu l-am recunoscut, desi cu siguranta toata figura mea spunea altceva. In cateva cuvinte ne-am povestit ce mai facem si am avut surpriza sa aflu ca vorbitorul misterios de la premiera de vineri va fi chiar el. Da, stiu, halal organizator! Dar asa-i cand colaborezi cu perfectionisti secretosi. Cert este ca brusc m-am destins, toate aveau rost si noima si se potriveau nesperat de bine, iar intalnirea fusese, pe cat de neasteptata, pe atat de providentiala.

Ovidiu Pecican, pentru ca despre dansul e vorba, mi-a fost profesor vreme de 2 ani si a fost primul care ne-a aratat, mie si colegilor mei, ca atat admiterea la o facultate (pe vremea aceea se mai intamplau si din astea si erau ‘pe bune’), cat si cursurile in sine pot fi cu totul altceva decat chestiile cu care eram noi obisnuiti. Erau interactive, fascinante, provocatoare, punandu-ti mintea , imaginatia si cunostintele la contributie. Imi aduc si acum aminte de examenul tip dezbatere pe care ni l-a organizat. Combateai, il luai. In plus, cartea lui ‘Aventurile lui Matias Corvinul la Cluj‘a fost una din sursele de inspiratie atunci cand am nascut ideea blogului de fata.

Asadar, va anunt cu bucurie ca vineri, 21 martie, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei unde va avea loc premiera a filmului ‘Evolutii’, astrele s-au aliniat favorabil si ne vom delecta si cu un preambul apartinand acestei personalitati clujene prin adoptie. Daca nu l-ati cunoscuta inca, merita sa incercati experienta. Una peste alta, dupa cum spuneam, surprizele se tin lant! Chiar si pentru noi, organizatorii.

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: