CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

pe plus si pe minus (3) – cu ochiul critic prin urbe

Cand ai o vaga banuiala ca tot ceea ce vei putea produce in urmatoarele 24 de ore in materie de text publicabil e o chestie la fel de greoaie si apasatoare ca si caldura sufocanta de afara, e bine sa lasi pe altul sa puna mana pe condei. Iar daca acel altul tocmai te-a anuntat ca se afla in aceeasi stare, ba mai e si departe de casa, nu-ti ramane decat sa rememorezi evenimentele ultimei saptamani si sa o dai pe critica. Parerea mea.

Si cum deja banuiti ca de mine e vorba, uite ce-am reusit sa produc pe genunchi, in sfanta seara de duminica, atunci cand nici iarba nu creste, in timp ce incercam sa ma decid daca are rost sa ma duc sa-i ascult la Peninsula pe cei de la Robin and the Backstabbers (pe care ii ador, dupa cum ati aflat deja, nu numai datorita unei muzici care mie imi mangaie extrem de placut timpanul, ci si datorita unor versuri cum eu-una rar am auzit pe la noi) sau e de preferat sa recuperez somnul pierdut in urma cu o noapte la o poveste cu prietenii despre munte si calatorii.

– Ne-a placut tuturor, cred, ca Peninsula s-a mutat la Cluj. Se mai revigora astfel putin atmosfera lesinata a orasului apasat de vara. Ne intrebam insa cum de s-a ales locatia de la Sfantul Ion (care, a propos, nu e Garana). Ultima data cand ne-am plimbat pe coclaurii zonei, adica nu mai departe de asta primavara, ne-am trezit inaintand prin transee, inecati in gunoi.

Si daca tot ii pui cap de afis pe cei de la Kaiser Chiefs, ar fi foarte frumos sa ii si aduci sau macar sa anunti suficient de tare si raspicat ca, uite, nu s-a mai putut.

Am in jur cativa oameni pe care ii stiam foarte doritori de asemenea evenimente. De saptamani intregi ii aud vorbind febril de Paul Kalkbrenner sau de Pete Tong, de exemplu. Ma asteptam, in consecinta, sa-mi geama home-ul de facebook de poze glam, check-in-uri si comentarii exaltate de la cei prezenti. N-a fost nici pe departe asa. hmmm… Si cand te gandesti ca despre Electric Castle am auzit numai de foarte bine…

– Mai nou, pe terasa la Bulgakov, daca ajungi infometat pe inserat, n-ai voie sa comanzi intai mancarea. Domnisoara inaltuta si cu coc in crestetul capului iti va spune ca e obligatoriu sa te decizi intai asupra bauturii, ca doar, nu-i asa, dupa ora 6 seara, cartoful prajit si salata de vinete ingrasa, deci iti da timpul necesar sa faci o alegere inteleapta pentru sanatatea ta si sa te rezumi la o bere sanatoasa. Lucurile ar putea fi amuzante daca s-ar intampla asa cum vi le povestesc, dar din pacate dialogul se deruleaza putin altfel. Tot aici, daca comanzi pancakes, vei primi clatita traditionala, chiar daca in meniu cele doua chestii apar separat si au preturi diferite.

Toaleta penduleaza intre ciudat si mizerabil, depinzand de ora la care ajungi pe acolo, iar de platit cu cardul nu poate fi vorba, nu pentru ca n-ar avea instalatia, ci pentru ca in randurile in care am fost pe acolo, n-a functionat.

Partea buna e ca salata de vinete e aproaaaape ca la mama acasa si mai exista cateva feluri de mancare (in speta cele unguresti traditionale)  care sunt nu doar bune, ci si rezonabil de ieftine.  iar chelneritele sunt frumusele, dar destul de aeriene.

Asa incat notam:

localizare: vreo 4 pietre de caldarm (ca mai in buric decat atat ar fi greu. si nici nu-ti intra fum de esapament in nara sensibila direct din teava)
ambianta/atmosfera/anturaj: 2 pamatufuri (curatel, dar nu foarte, ingramadit si … zumzaitor. Zgomotul de fond iti lasa uneori senzatia ca esti in preajma unui roi de albine. atmosfera e cum ti-o faci, ca de intamplat nu se intampla mai nimic, doar din cand in cand apar in prag personaje interesante de studiat de la o oarecare distanta. Chelneritele sunt cam aeriene si se enerveaza usor.
mancare:
cantitate si calitate: 2 masele  si 1-2 papile incantate (multisor si, depinzand de felul comandat, bunicel, dar nu intotdeauna poti fi sigur ca primesti ce ai cerut. Portia nu ti se va schimba, pentru ca, oricum ai intoarce-o, vei constata ca tu ai gresit)
preturi: 2 portmonee (nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar zau daca iti vine sa lasi vreun bacsis. Poate doar pentru prezenta scenica. )
toaleta: 1 sul de jenica. (desi s-a vrut interesanta, picturicile cu markereul nu ascund jegul)

– Parcarile pentru biciclete, sau cum le-o fi zicand, le-am vazut. Sunt peste tot in oras si daca la inceput ne mai dadeam cu presupusul a propos de rolul lor, azi stim exact la ce vor servi. Ne-am obisnuit inclusiv cu faptul ca in unele locatii (cum ar fi in parcul Engels) o minte luminata le-a plasat in mijlocul drumului. Arata chiar bine si foarte promitator. Ma gandesc insa ca bicicletele vor aparea insa abia la iarna. Ce-ai face cu o bicicleta pe caldura asta?

– Movilele de pepeni verzi si galbeni au invadat orasul, ca in fiecare an. Sanatos, racoritor, aproape bio, nimic de zis. Ma intreb insa cam cati pepeni poate produce dabuleniul (asta ca sa nu ajung la intrebarea cheie: unde naiba e aceasta Mecca a bostanului?), de toti comerciantii pe la care m-am oprit sau pe langa care am trecut eu si-au afisat numele asta pe tarabe. In alta ordine de idei, nu vreau sa se inteleaga cumva ca as avea ceva cu micul producator, dimpotriva, dar oare chiar e musai (a propos, bucatare lenes, vezi ca si asta e un ardelenism demn de trecut in dictionar, ba chiar mai uzitat decat cele de pana acum) ca toata ‘afacerea lebenita’ sa se desfasoare la marginea drumurilor, in zumzetul adormitor al mustelor de toate soiurile, ca vanzatorii sa-si improvizeze livingul si dormitorul la umbra movilelor si sa te serveasca cu bucati din propria ta achizitie, feliate ‘delicat’  cu un cutit cu care tocmai s-a taiat slanina, pardon, ‘siunca’ si branza,  iar spatiile verzi din apropiere sa devina ‘camere’ de toaleta?

– Au trecut 3 saptamani si strada mea e in continuare plina de gropi. Intre timp au mai si ‘raschetat-o’. Ma linisteste insa faptul ca si Republicii e aproximativ in aceeasi stare si observ ca stilul a fost preluat in intreaga vecinatate. Ei bine, poate se lanseaza o moda. Masina mea aproape s-a obisnuit cu terenul.

va spune ‘Servus!’ fabrica de nimicuri, plina de multumirea datoriei implinite si convinsa ca a mai sters din lista o locanta unde va fi bine primita de acum incolo.

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: