CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

Retete si secrete (si-o baita sau doua)

Am fugit in lume, recunoastem, toata redactia si-un sot de directoare de fabrica (de nimicuri).

Prin locuri relativ necunoscute (cel putin noua), spre Oradea. Ca sa facem, citand sotul cu pricina, o „baita” in apa geotermala. Am inceput cu cetatea Bologa. Ocazie cu care ne-am tratat si reuma cu oarece urzici, drept dovada a faptului ca-i vizitata extrem de „des”. Eu nu stiu sa zic vorbe multe si frumoase. A fost liniste, si-au fost pietre batrane, copaci salbaticiti si peisaje superbe. Nu stiu sa spun vorbe mai frumoase de-atat. Dar am poze.

Mai departe, am ajuns la pestera cu cristale (in principal calcit) de la mina Farcu (comuna Rosia). Unde ne-am pozat cu casti de protectie (daca voi avea curajul sa pun poza, veti descoperi ca arat ca un miner betiv cu casca rosie) si libelule de cristal. Nu jvarovzki, calcit, natural. Daca veti calca pe-acolo, fiti buni si ascultati-i pe ghizi. Nu puneti mana. Opriti cristalele din dezvoltare si peste 20 de ani, cand veti dori sa le aratati copiilor sau nepotilor cat e de frumos, va va parea rau. Pestera a fost descoperita in urma exploatarii unei mine (de bauxita, cred), e incredibil de frumoasa, desi e mica-mititica.

Pentru ca inca mai aveam energie, am decis sa mergem si la pestera Meziad, unde ne-a placut ghidul care, pe langa ca ne-a reamintit ce-s stalactitele, stalagmitele si in cati ani se formeaza o coloana prin unirea uneia cu alta, ne-a povestit si cum se formeaza terasele, balcoanele, dantelariile, orgile (goale pe dinauntru) si coloanele strambe, sub actiunea apei si a curentilor de aer. Am mai gasit in pestera o bucatarie (cu horn natural de vreo 30 de metri), o camara cu pui, gaste, miei si slanini din piatra, doua orgi si multe altele. Si lilieci. Drept pentru care sunteti rugati sa nu faceti galagie prea mare si prea multe poze. Fabrica de nimicuri si cu mine v-am mai sfatui, daca sunteti ca noi, carliontati, sa va prindeti sau acoperiti parul.

Ne-am oprit in Beius, unde ne-a surprins destul de placut o terasa din centru, cu mancare onorabila si bere rece. Si-un chelner putin cam prea grabit sa ia comanda.

Intre timp, am dezbatut locul cazarii care s-a transformat din Felix, unde preturile incepusera sa sara calul, in Oradea, hotel cu piscina geotermala, in care-am sarit cam la 3 minute dupa ce-am intrat in camera. Si-apoi am zacut, am comentat, am barfit pana ni s-a facut iar foame. Trebuie sa mentionez ca rolul meu in aceasta excursie, pe langa ca am fost unica sursa de foc (de la bricheta) a fost sa anunt, din doua in doua ore, ca mi-e foaaaaaaaaaaaaaameeeeee. Asa-i sade bine bucatarului, nu? Chiar si lenes. Sau mai ales lenes, cand ii dau altii de mancare.

CIMG4000

Drept pentru care, sub aripa ocrotitoare a Criticescului, am apucat-o spre faimosul Graf. Despre care putem spune ca are si de ce, si cu ce se lauda. S-ar putea sa nu ne mai avantam la ciorba de burta reinterpretata si roz, ca a fost cam mare surpriza, desi nu a fost neplacuta. Dar vin vom mai bea, carne vom mai manca, fructe de mare asijderea. Si daca ni se mai ofera macarons cu lavanda si ciocolata, vom cere supliment. cu certitudine. Nu va inspaimantati daca vi se spune ca e scump. Nu-i ieftin, asta-i adevarat, dar nici flamand nu pleci, la un pret rezonabil. Si domnii aia mai stiu ceva: te hranesc frantuzeste, cu vorbe printre feluri, in asa fel incat sa pleci satul, dar nu umflat, din restaurant.

Am continuat cu un prosecco pe floasterul oradean (pasajul Vulturul Negru), unde am constatat ca nu ne-ar displace, cel putin din cand in cand, ca locurile de pierzanie din Cluj sa fie ceva mai aproape unele de altele.

Am dormit (cam putin) si-am sarit din nou in piscina, pana pe la amiaza, cand ne-am intors in centru, la Cyrano, pentru un pranz cu ciorba de tarhon in chifla, ragu de pui cu mamaliga (un deliciu), pui cu gorgonzola si nuci (alt deliciu) si-o ceafa la gratar.

Pe drumul de intoarcere, in ultimul moment inainte de intersectie, am decis sa vedem si pestera de la Vadu Crisului. Alte urzici, si vreo 4 km dus-intors pe calea ferata. Senzatii tari, pentru ca au trecut vreo doua trenuri pe langa noi. Si o criza de isterie, a mea, necajit bucatar lenes cu rau de inaltime, din cauza unei scari aproape verticale. Am supravietuit ca sa scriu despre cum a fost. Frumos a fost. Si opreste pana si InterCity in halta. Nu ratati momentul, coborati la halta Pestera. Am fost rugati sa nu publicam pozele din pestera si nu o vom face. Dar insistam, mergeti si vedeti. Merita. Mica si frumoasa tare, concentrat de pestera. Am mai descoperit unde se poate face rafting pe Cris, care-i un bazdac mai vechi al meu si-al colegei de redactie (adica tot acolo). Si dorim sa va informam ca peste tot pe unde-am umblat, existau tiroliene care va asteapta, iubitori de adrenalina. Daca nu sunteti eu.

Ca sa punem motul pe aceasta aventura campestra cu accente de lux, ne-am oprit si la mititei la Piatra Craiului. Mititeii buni, berea rece, preturile imbatabile.

Secretele le-ati aflat. Daca nu vreti sa mergeti pana la Oradea si porniti de dimineata, traseul e fezabil intr-o singura zi. In cazul asta, nu uitati de mititei, ca tare-s buni. Si nu aruncati plastice si alte bio-nedegradabile prin natura, ca am vazut destule.

Reteta? Prieteni cu cel putin un interes comun, uitatul orgoliilor de tipul „asa vreau eu, asa facem, ca eu stiu mai bine”, o masina si unul sau doi soferi. Imposibil de gasit? Nu cred. Se poate. Noi am reusit un weekend nemaipomenit, si mai vrem.

Servus! de la bucatarul lenes, razgaiat si rasfatat culinar, geotermal si arhitectural-speologic timp de doua zile.

Reclame

Despre Bucătarul leneș

Eficiența e lene cu cap. Am cap. Sunt leneșă. Concluzia-i evidentă. Sau nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: