CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

pe plus si pe minus (2) – cu ochiul critic prin urbe

din cand in cand ni se mai intampla sa mai facem cate un inventar al maruntisurilor sau chestiilor mai mari care, in flanarile noastre prin urbe, ne-au placut suficient de mult sau ne-au displacut suficient cat sa ne faca sa comentam. asadar, ce-am mai remarcat de la ultimaintreprindere de gen:

– s-a redeschis crasma pe care o iubeam atat de mult in studentie. boema adica. si ne-am inghesuit de buna-seama sa studiem terenul, sa comentam designul, sa bem o bere, sa mai inspiram putin din aerul tineretii noastre. treaba n-a fost tocmai cum o calculasem. pe langa faptul ca loc de parcare, canci, am mai constatat urmatoarele: locul de dans de pe vremuri nu mai exista, iar atmosfera si populatia boema lipsesc si ele cu desavarsire. si desi ceva copaci au mai ramas, nu mai e atmosfera aia de semi-jungla, al propriu si la figurat. o portie de paini de diverse tipuri (felii, vreo 6 la numar) cu ulei de masline si otet balsamic bate in 20 de lei, ca da, dom’le, nu suntem tara mediteraneana sa ne creasca maslinele pe strada, dar prezentarea e suficient de apetisanta ca sa nu te simti ca un umil infometat, aflat in pana de bani. costitele insa au, pare-se, aproape gustul cerut de bucatarul nostru lenes. restul preparatelor au scoruri bine crescute (in doua cuvinte, intentionat), iar o limonada mica face 14 lei, doar ca vei fi taxat cu 27, ca oricum nu e foarte limpede care-i diferenta intre recipientul mare si cel pentru buget redus si povesti lungi.

zvonurile, dar cine crede in ele?, spun ca investitia masiva a fost facuta in super-echipamente pentru bucatarie si ca, in curand se va deschide adiacent si un cigar lounge. de fapt, habar nu avem de d’astea si nici foarte interesati nu suntem, dar, cine stie, o data cu varsta si cu posibilitatile financiare, vom privi cu alti ochi si aceste aspecte. una peste alta, mai mergem. dar mai rarut, ca-i mai dragut.

– si daca tot suntem la capitolul locante, apreciem ca s-au deschis o seama de restaurante marty.  cum sunt mare fan soufle de conopida bine facut, asta n-a putut decat sa ma bucure. pentru scurt timp insa, pentru ca numitul soufle nu se gaseste decat pe horea. dar asta e o fita, asadar sa trecem la subiect! decat sa imi iau pranzul la food court, pe o margine de masa semi-slinoasa cu tacamuri de plastic veritabil, prefer sa stau civilizat pe un scaun si sa fiu putin cautata in coarne. unde mai pui ca meniul zilei nici nu te usuca la buzunar si te satura pe tine si jumatate din armata sovietica, cel putin pana a doua zi (asta imi pare totusi destul de ciudat, dar nah!). hibe sunt vreo 3: daca ceri si o apa, in 2 cazuri din 3 uita sa ti-o aduca, dar nu sa o si treaca pe nota; mai sunt chelneri care uita ca tu, simplu angajat la o corporatie,  esti totusi in pauza de pranz, nu in vacanta prelungita, deci ar fi de apreciat sa se miste ceva mai repede decat melcul turbat. si desi cred ca e politica firmei lor, buna ca idee pana intr-un punct, am aprecia teribil daca atunci cand suntem cu mancarea in gura, pe punctul de-a inghiti dumicatul n-ar mai aparea pe nepregatite chelnerul, luandu-ne la intrebari asupra satisfactiei personale in ceea ce priveste calitatea pranzului. de vreo doua ori m-a luat cu palpitatii de spaima, iar a treia oara mi-a alunecat spagheta pe trahee.

– orasul asta are doua teatre functionale, ceea ce, in contextul romanesc actual e admirabil, laudabil, fantastic de-a dreptul, moncher. e foarte adevarat ca teatrul national (cel de limba romana) imparte scena cu opera romana, deci e firesc sa fie mai putine spectacole decat la teatrul maghiar, dar nimic nu justifica repertoriul, uneori ceva mai, alteori mult mai slab decat al conationalilor nostri si nici punerile in scena, unele nu tocmai reusite. noi continuam sa mergem ‘la ai nostri’, ca ne e mai usor fara casca si chiar avem senzatia, posibil gresita, ca am pierde ceva datorita traducerii si decalajului indus de aceasta, dar zau daca n-am prefera sa vedem unchiul vania, nu istoria comunismului povestita bolnavilor mintal. posibil sa fie chestie de gust.

– nu depasim inca subiectul cultural si ajung la diesel, singura locanta, din cate stiu eu, care  ne da, din cand in cand (cel putin o data pe saptamana), teatrul de club. chestie absolut  de admirat. ma intreb insa cum de in cluj, oras cu o sectie de actorie si una de regie, nu sunt mai multe initiative de gen? pana la urma, daca simti chemarea sau nevoia, poti sa joci inclusiv pe strada. si nu cred ca ar avea cineva a se  uita cas.

si cum tot formulez ‘de ce’-uri din astea, aflati ca n-am ajuns cu ele la capat. uite inca unul: eu personal caut de cateva luni bune niste cursuri de improvizatie. chestia asta nu inseamna doar ‘acting’, inseamna  sa castigi inspiratie, sa devii sau redevii creativ, sa iesi din niste tipare, sa vezi cum sta treaba cu spontaneitatea sau cu discursul liber, sa te transformi putin cate putin. treaba e ca, dupa lungi cautari, cand am fost mai-mai sa renunt, am aflat absolut intamplator si ‘pe sub mana’ de o asemenea manifestare, unde , bineinteles, ma voi duce incepand din toamna si de unde am sa va povestesc atunci cate ceva. dar de ce-i atat de greu?

– prin parcul mare si prin babes (oficial numit si ‘iuliu hatieganu’), s-au deschis chioscuri de inghetata. foarte tare initiativa in conditiile caniculei. dar globuletul de 2 lei e minuscul si cam chimic, foarte indicat pentru copii, nu? eu-una, insa, parca mai degraba as bea ceva cand ma apasa caldura, decat sa imi iau doza de zaharuri, fie ele si inghetate. dar sa lasam carcoteala si sa speram ca ideea buna se va extinde si in alte parcuri din alte zone.

– de vreo saptamana sunt reduceri la hervis. relativ mari, deci in sfarsit produsele au preturile pe care le merita. acum, ca am achizitionat tot ce imi statea de ceva vreme pe lista de asteptare, va zic si voua ca poate v-ar tenta sa dati o geana pe acolo.

si cand vor mai fi sau ne-om mai aduce aminte, om mai povesti.

a incalecat pe-o sa fabrica de nimicuri!

l.e.: doar o vorba va mai spun, ca tocmai mi-am readus aminte: ne veti gasi verile pe diverse terase si in cele mai interesante locuri dupa gustul nostru pentru ca ne place sa iesim, sa studiem, sa degustam, sa carcotim si, eventual, sa scriem despre experientele noastre. va rugam insa sa nu ne luati drept ceea ce nu suntem. nu vom scrie niciodata despre locuri pentru ca am fost ademeniti acolo cu un cocktail gratis sau pentru ca ni s-a promis o supa.  chiar ne permitem toate astea si deseori ceva mai mult. asa incat vom scrie despre locatii pentru ca ne-au placut in vreun fel sau pentru ca am patit-o acolo.  de aceea reiteram mereu ca suntem subiectivi. luati-ne ca atare!

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: