CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

ce am mai vazut prin urbe (2) – lucruri facute romaneste

citeam prin primavara ca, intr-un cartier de la periferia clujului, pe o strada al carei nume imi scapa, locuitorii s-au apucat de nimic altceva decat de nivelat si asfaltat strada. ceea ce e lucru mare daca ne gandim ca sigur nu e vorba de un hobby sau de o activitate recreativa colectiva de duminica. am aplaudat la scena deschisa curajosii, dar nu fara o oarecare usurare data de faptul ca noi,  norocosii, locuim mai catre centru.

nu-i vorba,   nici la noi in zona lucrurile n-au stat dintotdeauna mai bine. strada mea, de exemplu, desi nu tocmai mica si nici prea ascunsa, a ajuns sa fie asfaltata abia in urma cu vreo 6-7 ani. sa fi fost numele ei unguresc, consilierii pnl rezidenti in zona sau vreun alt motiv la fel de ‘intemeiat’ motivul intarzierii, n-am sa aflu si nici nu mai conteaza, dar dupa ce evenimentul s-a finalizat, iar chinurile facerii, ca sa zicem asa, care au durat peste un an s-au incheiat,  puteai vedea in zona, in fiecare zi, 90 de proprietari fericiti aranjandu-si straturile din fata caselor, ca nah, acum nu mai era cazul sa tina ditamai buruiana sa opreasca praful si sa mascheze transeele, 90 si ceva de masini ferchezuite, cam tot atatea doamne purtand mai mereu pantofii cu toc, de duminica si fara plasa cu galosi ca accesoriu obligatoriu pe timp de ploaie. e drept ca  mici inconveniente au mai fost: datorita bordurilor inalte, unii nu mai reuseau sa intre sau sa iasa cu masinile din curte, dar cine ar fi lasat un aspect atat de lipsit de importanta sa intunece bucuria asfaltarii?

cine s-ar fi gandit atunci ca treaba nu va fi ‘pentru totdeauna’?

si uite ca n-au trecut  bine cei 7 ani de acasa (ciudat cat de des apare sintagma asta in ultima vreme in jurul meu), ca au aparut primii atentatori care au sapat, aleator, dupa calculele mele de ciudata gata sa gaseasca reguli si rutine in orice o inconjoara, gropi in trotuare. intai unele mici, rotunde, probabil pentru furnici si rame, apoi cateva transee, pentru animale mai mari sau pentru niste straturi mai ciudate. dar nimeni n-a protestat prea tare, in pofida lipsei gazului pentru cateva zile. totusi e o zona de case si trebuie sa ne dovedim plini de grija fata de natura si deschisi la nou.

recent insa lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. intr-o buna dimineata, sa fi fost ceasurile 7, fara vreun avertisment prealabil, ne-au trezit pe toti, dornici sau nu, sunetele armonice ale unui pickamer caruia i s-au alaturat in scurt timp cateva excavatoare mici si un buldozer. in aproximativ 2 zile, strada a fost dotata, pe toata lungimea ei, cu un sant de aparare, cu mormane de pietris, foarte utile in lupta cu dusmanul (te poti ascunde dupa ele sau poti construi castele de nisip in calea viiturii) si sticle de plastic umplute cu apa, parasite in dreptul portilor (n-am stabilit inca la ce pot fi ele bune, dar sigur au un rost, nu ma indoiesc de asta). am aflat ca , de fapt, ar trebui sa ne simtitim binecuvantati si importanti. acum doar ce s-au primit fondurile europene pentru reteaua de gaz (cine le-o fi solicitat nu putea sa aplice pentru o pensiune la munte sau pentru o sera de flori?) si suntem printre primii fericiti care vor beneficia de teava noua. si cum am putea trai fara ea? altfel duci vaca pe conducta noua (pentru cei ce nu stiu vorba, le-o vom spune candva).

bine,bine! si cu asfaltul cum ramane? muncitorii n-au stiut sa ne spuna. au primit numai fonduri pentru spart, nu si pentru reparat. si sa fim seriosi, e mai bine asa: mai simti mirosul pamantului, mai pui o floare, mai creste o iarba, renunti la tocuri, ca deformeaza degetele si calcatura, mergi mai domol cu masina, ca doar n-o sa schimbi bucse si arcuri in fiecare trimestru.

intre timp lucrarile s-au extins si pe strazile adiacente, de parca o cartita uriasa si-a propus sa are gheorgheniul si andrei muresanul. dar ne meritam soarta, mama noastra de snobi care-am uitat de unde am plecat!

‘presimt’ insa ca nu suntem singurii aflati in situatii din astea si ca, in clujul asta se mai intampla, ‘pana in zilele noastre’, ca sa zic asa, tot felul de miscari impotriva oricarei logici si ratiuni economice.ma intreb la initiativa cui, ca pe banii cui, mi-e teama ca stiu. si cum in saptamana asta voi bate la pas orasul mai mult decat mi-as dori, promit sa va tin la curent cu ultimele noutati in materie.

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Un comentariu la “ce am mai vazut prin urbe (2) – lucruri facute romaneste

  1. Bucătarul leneș
    iulie 8, 2013

    Se va repara, la un moment dat, și asfaltul. Foarte posibil pe la miezul nopții. Testat pe pielea proprie. Dulcea muzică a picamerelor îți leagănă cel mai bine visele 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: