CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

Jazz in the park (ziua 2) sau ziua paparudelor

Abia acum, cand incep a va povesti, mi-am adus aminte ca alaltaieri, pe vreme buna, se poate sa fi chemat unii (foarte frumos, de altfel) paparudele. Onorata formatie cultural-artistica, daca mai vreti sa cantati la festivaluri in aer liber, vara, abtineti-va, pana nu va da vreun organizator in judecata, zau.

Dupa cum ne-am promis, am luat cristalurile din vitrina, spumantul din frigider, o bicicleta de pe balcon si am purces sa ascultam jazz in parc.

Paparudele de alaltaieri si-au facut datoria cu o zi intarziere si pe cand sedeam noi mai bine, cu urechile ciulite, dopul sticlei scos si paharele pline, s-a gandit natura ca suntem cam nespalati, iar iarba cam uscata si ca la un festival de jazz e musai sa fie un concurs de tricouri ude. Anexam si dovada.

the four

Suntem niste oameni optimisti, asa ca am zis ca nu ne strica un dans in ploaie, niste gheata cazuta din nori direct in pahar, si-am rezistat la prima ploaie. Dupa care ne-a venit mintea la cap si am pornit spre casa. Unii pe bicicleta, altii (teoretic) cu taxiul.

Doar ca bicicleta n-are acoperis, iar taxiul n-a mai venit (ba a venit, m-a vazut uda fleasca si s-a dus mai departe), si, intre timp, a pornit a doua ploaie cu bulbuci.

Asa ca biciclista noastra a facut sport extrem, si-as fi vrut sa fiu de fata, sa aud cum tipa adrenalina in ea. Ca, auzi tu, i-a si placut! Data viitoare o trimitem la bungee jumping.

Eu, dupa ce m-a lasat taximetristul balta si in balta (indicativ 29, Logan alb, comanda confirmata pe la 20.30, de la Terra&Fan, te-am vazut, rusine sa-ti fie), am pornit-o pe jos, cu ochelarii (ca oricum nu se vedea nimic prin ei) si sandalele (ca mai mult ma incurcau decat ma ajutau) in mana. Tot asa ploua si daca stateam, si daca plecam, nu?

Cu aceasta ocazie am constatat prezenta absentei trotuarelor pe langa stadion (alo, Primaria, bine ca ati mancat jumatate de strada in centru ca sa faceti un desert de beton, dar pe langa linia de tramvai poate pietonul sa piara, ca n-are pe unde circula).

Evident, pentru ca nu eram suficient de plouata, mi-au oferit cate un dus cu hidromasaj, cu apa din balta, si vreo cinci masini. A meritat, zau.

Pentru ca soferul celei de-a cincea (mini-van, ca nu-i stiu zice altfel, bleumarin) a avut eleganta de-a opri si de-a se oferi sa ma duca acasa, daca merg in cartierul meu. Asta, in ciuda faptului ca, literalmente, i-am facut masina bazin de inot. Stimate domn necunoscut, sper sa ne cititi intr-o zi. Ca sa va pot asigura si pe aceasta cale de intreaga mea recunostinta.

No, hapciu servus!

Bucatarul lenes

PS: Otros Aires vor canta azi, Vita de Vie in alta zi. Pe lista mea de bunatati se mai afla si Waldeck, si mai avem o sticla de vin, iar paharele au supravietuit si se vor intoarce-n parc impreuna cu ea.

Reclame

Despre Bucătarul leneș

Eficiența e lene cu cap. Am cap. Sunt leneșă. Concluzia-i evidentă. Sau nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.