CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

Vanatai la buzunar: Club Italia

Ce se poate face intr-o duminica insorita? Multe de tot. Mai ales dupa gulyasul la ceaun, epocal, de sambata. Unii dintre noi, harnici si constiinciosi, muncesc putin. Altii, mai lenesi (subsemnata, Criticescu si altii ca ei) zac pe terase, la soare. Altii, cu un naturel mai vioi,  ca doamna directoare de la Fabrica de nimicuri si autorul epocalului, se duc in Parcul Etnografic, si ne mai si povestesc. Urmarea? Evident ca o intalnire de schimbat impresii.

Daca mai tineti minte, vineri va spuneam ca urmeaza Maratonul International Cluj-Napoca. Pentru ca era duminica, si-aveam, in grup organizat, mintea (excesiv) de hodinita, n-am evaluat suficient de bine impactul incheierii maratonului asupra activitatii economice a teraselor aflate la mai putin de 1 km fata de podium. Vorba aia, ce-i un km, cand ai alergat deja, voiniceste, patrujdoi si-un pic?

Rezultatul? Prima optiune fiind nu ocupata integral, ci de-a dreptul la supracapacitate, am decis (al naibii sa fie cine mai lasa lenea sa dicteze foamei, si mai ales eu, principalul vinovat, care se foloseste de ocazie ca sa-si toarne o vadra de cenusa-n cap) sa nu ne miscam prea mult si sa mergem la terasa de alaturi, ca ne aminteam ca au pizza buna, chiar daca putin mai scumpa. Si-am plans cu lacrimi amare, mai ales aia flamanzi. Nu din motive de pizza. Aia a avut un raport calitate pret relativ (RELATIV, trebuie sa insist) bun.

Doar ca eu n-aveam chef de pizza. Si-am comandat unul din soiurile mele favorite de paste, ca doar e restaurant cu specific italian, al unui italian, musai trebuie sa fie bune. Ravioli cu unt si salvie, carevasazica. 26 de lei. Cam scump, da’ nah, nu pot rezista in fata perspectivei unei farfurii de paste cu unt si salvie, umpluta cu varf.  Perspectiva, zic. Italianu’ e zgarcit. Am numarat, ca se puteau numara, 10 bucati de ravioli, cu ceva unt si vagi urme de salvie insipida (unde focu’ or fi gasit-o, ca in mod normal e foarte usor sa exagerezi cu salvia, fiind ea cam aromata). 2.60 lei bucata. Trebuie sa recunosc, asa de scump cred ca n-am mai mancat de cand cu pranzul de ciuda (despre care va povestesc alta data si-n alta parte), de pe malul marii, de la Cannes. Diferenta e ca ala si-a meritat banii, fie si numai pentru ca se plimbau chelnerii cu o tava spectaculoasa cu deserturi, din care sa-ti alegi pe vazute si mirosite. Singurul ingredient la care nu s-au zgarcit a fost uleiul din farfuria Criticescului. In care inotau un cuib de tagliatelle si vreo trei hribi frumos aranjati.

Concluzia la care subscrie tot grupul? Nu va impinga necuratu’, decat daca-s ocupate toate restaurantele din oras (putin probabil) si sunteti prea flamanzi ca sa mai rezistati inca 5 minute fara o fata de masa sub nas, sa le calcati pragul terasei (betonate). Si nici al restaurantului, ca s-ar putea sa va pierdeti prin camarute si, daca sunteti mai inalti de un metru saizeci, sa dati cu capul de tavan, nemaipunand la socoteala ca nici cea mai buna scoala de bune maniere n-o sa va foloseasca la nimic, dat fiind ca ar trebui sa va tineti coatele-n cutia toracica. Mancare scumpa, putina si mult mai putin buna decat te-ai fi asteptat.

localizare: vreo 4 pietre de caldarm (ca-i aproape-n buricul targului)
ambianta/atmosfera/anturaj: 1 pamatuf (curatel, dar si ingramadit si vetust. atmosfera zero, chelneri cu capu-n traista, italieni in criza pre-andropauza incercand sa impresioneze localnice (aparent) naive)
mancare:
cantitate: 2 masele (10 ravioli la 2.60 lei bucata, tineti minte)
calitate: 1/2 papile incantate (salvie insipida, o galeata de ulei pe tagliatelle, 3 hribi si-un cuib de macaroane)
preturi: 4 portmonee (scump, dom’le, scump. dincolo era, daca nu mai ieftin, mai mult)

Va spune ‘servus!’ si va ureaza pofta buna, da’ in alta parte, bucatarul lenes.

Reclame

Despre Bucătarul leneș

Eficiența e lene cu cap. Am cap. Sunt leneșă. Concluzia-i evidentă. Sau nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: