CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

niste delicati, monser – un post cu multe paranteze

postul de fata are atat de multe paranteze incat pana si eu, autorul lui, nu mai stiu exact ce am vrut a spune. dar sa purcedem, poate intelege cineva ceva.

acum cativa ani, atunci cand contesa du barry isi facea veacul pe langa universitate, nu ii dadeam o viata prea lunga. personal cunosteam doar o persoana suficient de hedonista (da, stiu, e vina mea) si cu gusturi nobile incat sa faca cate o vizita periodica pe acolo, iar atentii medicilor nu duci in fiecare zi. ma intrebam deci si atunci cine cumpara foie gras, trufe sau vinuri scumpe in cantitati suficiente cat sa asigure cel putin plata unei chirii in zona centrala centrala. ca doar, desi oras cu vechi state nobiliare, clujul si-a modificat foarte mult in ultima suta de ani structura demografica si pretentiile.

se pare insa ca delicatetea clujeanului, innascuta, educata sau adoptata, e lucru mare si intrebarile mele vechi sunt cam nefondate, dupa cum spuneam la inceput. numita … doamna de vita nobila si-a mutat sediul intr-o locatie mult mai spatioasa si mai cocheta, unde gasesti tot ce ti-ar putea pofti inima de gourmet (ne-am tot intrebat, trecand prin zona, daca sticlele cu etichete aurii si elegante, frumos aliniate in vitrine sunt pline sau goale. am ajuns la concluzia ca-s goale. banuim de ce, dar parca nu ne vine a crede. dar poate suntem noi needucati si ne scapa esenta). mai mult de atat, am mai descoperit un magazin de delicatese cu produse spaniole, unul italian si inca vreo doua, fara un specific anume, aducand insa in acelasi galantar de la slanina (de mangalita – unii zic ca ar avea mai putin colesterol. adevarul stiintific e altul insa) si zacusca, la dulceturi zise ‘de casa’ si ciocolata cu ardei iute. toate insa se adreseaza pungilor bine garnisite. daca un kilogram de jambon (a propos, se vinde la tarabele din pietele hispanice, de exemplu, la boqueria, in barcelona) poate ajunge la cateva sute de lei (diferenta de pret fata de tara de origine e substantiala. recunoastem ca, desi am fost in luna buna din punct de vedere financiar, n-am simtit nevoia sa ne luam mai mult de o felie, de gust, si aia usor translucida), cu jumarile scapi ceva mai usor la buzunar.

ma gandesc acum insa, ca la modul asta si camara bunicilor mei era plina de delicatese, dar nu cred ca le-a trecut vreodata prin cap sa le numeasca asa, decat, eventual, atunci cand vroiau sa isi impresioneze nepotii cu un ultim borcanel de dulceata rara de prune cu nuci sau fragute dosit undeva, pe raftul cel mai de sus. si as pune pariu ca taranul din varful muntelui, obisnuit cu slana, branza si ceapa, nu le-a vazut niciodata mai mult decat ca pe o masa copioasa, dar obisnuita.

in fine, posibil ca oraseanul, obisnuit cu plasticul de prin super-marketuri, sa vada alimente fine si specialitati culinare in orice chestie neambalata in traditionalul plastic.

daca e sa te uiti la cei ce le calca pragul, vei observa in general doua categorii: curiosii, care intra cu nedumeriri cognitive si ies cu altele, existentiale si impresionistii, ma rog, cumparatorii casei, care au sentimentul ca cineva chiar le urmareste traseul (si uite ca se mai intampla), iar acel cineva va ramane profund impresionat (not) daca ii vede intr-un asemenea loc. uneori mai sunt si nostalgicii si cunoscatorii care chiar savureaza cate ceva din magazinele astea, daca nu altceva, macar niste amintiri, dar, zicem noi, acestia isi au deja sursele lor si stiu exact despre ce e vorba atunci cand intra in discutie, daca o fac, cu vanzatorii.

oricum, ca sa nu se inteleaga cumva ca, vezi doamne, strugurii sunt acri, le doresc acestor locatii viata lunga si nenumarati musterii, ca la cate sunt in urbe, nu pot crede decat ca traim intr-un oras de delicati si de gurmanzi (nu stiu pluralul romanesc al lui gourmet. gourmeti mi se pare idiot si oricum dexul ne spune ca ar fi cam acelasi lucru cu gurmand) ale caror gusturi si inclinatii trebuie satisfacute, nu?

pate? cheap, monser. paysan. noi servim doar foie gras. cu ceapa. si bere. sa treaca gustul. ;).

pofta buna si cumparaturi placute va doreste fabrica de nimicuri.

later edit: nici n-am terminat de scris postul asta si constat ca se mai deschide o a doua locatie de gen in polus. pe bune…

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: