CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

un dans ca niciun altul – poveste de emilia chitan

Am dansat in centrul  Clujului cu un cerşetor
 
 
–          Am dansat in centrul Clujului cu un cerşetor si abia am aşteptat să pot spune cuiva aceasta, mi-a spus pe nerăsuflate  prietena mea Hanna, imediat ce ne-am intalnit, fără a-mi răspunde la salut.
–          Iar acum ai dansat cu vreun poliţist de pe stradă, de eşti aşa de extaziată?  Vino să mergem la o cafenea , să-mi povesteşti pe indelete.
–          Totul a început de la muzica compozitorului si meloterapeutului Gheorghe Iovu. Acesta a fost invitat la conferinţa de terapii complementare de la Cluj, ocazie cu care a primit si acceptul Primariei de a canta în Piaţa Muzeului. Era sfarşit de august, într-o după-amiază plăcută şi liniştită, iar terasele celor două cafenele erau pline, unii oameni aşezandu-se pe bănci, pe bordurile rondourilor de flori sau pe marginea străzii. Cei de la terase au oprit muzica lor, permiţand suntelor de orgă să se înalţe către cer şi să pătrundă în inimile oamenilor. Toţi erau fascinaţi, cei de la mesele teraselor parcă uitau să-şi ducă sucurile sau cafelele la gură, trecătorii se opreau uimiţi, apoi îşi căutau un locşor unde să stea să asculte, iar un privitor atent cu siguranţă ar fi reuşit să observe o stare specială de relaxare şi de pace care a cuprins pe toţi cei din piaţă, acea pace care combinată cu acest loc istoric al Clujului îţi dădea senzaţia de trăinicie, de durabilitate şi de încredere in Viaţă, în procesul vieţii, de eternitate a clipei, de veşnicie. In toata această atmosferă, apare de niciunde  în faţa lui compozitorului un cerşetor, cam la 40-50 de ani, de înalţimea unui copil de 10 ani-12 ani, să fi avut max. 1, 55 m, care a început să înjure şi să-l înjure în cel mai pornografic mod posibil, însă Iovu a rămas unit cu muzica lui, a cantat în continuare, iar sunetele păreau din ce în ce mai duioase. Nu ştiam cum să recţionez la o asemenea avalanşă de furie şi agresivitate, cand un amic mi-a zis:
–          Mă duc să-l iau cu şuturi în c…r de acolo, nenorocitul naibii.
–          Merg eu, i-am zis după ce am cugetat puţin, mai bine evităm să întrerupem această atmosferă minunată care s-a creat prin muzică. M-am apropiat de cerşetorul duhnind a distilerie, care-şi revărsa tot mai puternic injuriile şi furia pe Iovu, l-am salutat, m-am prezentat, apoi i-am făcut o propunere:
–          Bună seara, eu sunt Hanna, mă bucur să vă văd , vreţi vă rog să luaţi loc undeva, aici langă prietenii mei şi să ascultaţi muzică împreuna cu noi? Sunt sigură că o să va facă plăcere. După care am rugat pe cei care stateau pe o bancă, să-i facă loc. A pornit spre locul pe care i l-am indicat, smerit şi cu capul plecat, ca un copil vinovat. Una din doamnele langă care s-a aşezat mi-a spus ulterior ca avea lacrimi in ochi şi i-a zis că el caută doar iubirea. Apoi m-am aşezat şi eu pe marginea unui rondou. M-am relaxat, totul părea doar muzică si sunet. O muzică divină. Simt mişcare, îmi îndrept atenţia spre acel loc şi ce credeţi că văd?
Cerşetorul dansa. Dansa dumnezeieşte , aşa cum numai celebri balerini ştiu să o facă. Oamenii s-au ridicat atenţi în picioare, parcă neîndrăznind să respire, Iovu cu muzica lui a prins aripi, minunăndu-ne cu toţii de schimbarea de atitudine produsă în acest om. După dans a venit în faţa mea şi mi-a spus:
–          Am dansat pentru tine. Dansul acesta se numeste dansul Cocorului şi este din China. Aşa a şi dansat, precum un cocor în zbor.  Am să mai dansez pentru tine şi a continuat cu alt dans.
–          Acesta este dansul ….. ( am uitat cum l-a numit) din India. Mi-a zambit şi mi-a spus că o să mai danseze pentru mine. Şi a dansat.
–          Acesta este dansul faraonilor din Egipt, după care s-a uitat şugubăţ la mine şi iar mi-a comunicat, ca o să danseze din nou pentru mine. Mă întrebam cat o să mai dureze această minune, dacă visez sau e adevarat, de unde a ştiut acest cerşetor să dea denumiri acestor dansuri, care chiar se potriveau cu ceea ce dansa, cine e şi unde a învăţat să danseze atat de perfect şi copleşitor, de ce nu e pe marile scene de balet ale lumii, etc., toate acestea privindu-l, asemeni celor din prejma mea cum zbura în dans. S-a oprit în faţa mea , mi-a zambit, de data asta fără să-mi răspundă la întrebarea cum se numeşte dansul, m-a privit în ochi cu multă seriozitate  şi mi-a zis:
–          Dacă vrei să ştii cum se numeşte dansul acesta, trebuie să dansezi cu mine
–          Cum vrei să dansez cu tine aici, cand nimeni nu dansează?
–          Dansează cu mine dacă vrei să ştii cum se numeşte dansul a repetat, parcă implorandu-ma.
Cei din jur simţeau că se petrecece ceva, erau atenţi cu totul, Iovu canta cum nu l-am mai auzit niciodată, iar eu eram pusă într-o situaţie de-a dreptul ciudată. Mi-a trecut un gand, aşa aiurea, în aparenţă fără nici o legatură cu ce se petrecea, despre o personalitate publică careia-i place să se dea în petec dansand pe la petreceri şi mi-am pus întrebarea „ dacă te-ar invita la dans cutărescu” , cel de care aminteam mai înainte, ai dansa? Atunci un NUUUUUUUUUU puternic am simţit în mine şi un DA , dansez cu tine, cerşetorului. Acesta , care cu siguranţă se aştepta la un refuz categoric, fiind pus în faţa acceptului meu, s-a transformat în măscărici. Vedeţi, striga, dansează cu mine care sunt  un cerşetor mic şi urat. S-a liniştit încetişor , mi-a multumit şi a fost în al nouălea cer cand toti cei de la mesele de pe terase, cei care ascultau de pe unde şi-au gasit loc,  s-au ridicat în picioare şi au aplaudat.
O facusem şi pe asta. Nu  mi-am imaginat niciodată ca am să dansez cu un cerşetor in centrul Clujului sau aiurea, poate cu o sută – două de spectatori.
Aşa că am întrebat :
–          Acum vrei să-mi spui cum se numeşte dansul acesta?
–          Se numeşte dansul piciorului în pantof, mi-a răspuns el.
–          Şi cand se sfarşeşte acest dans?
–          Cand se sfarşeşte sufletul.
–          Cand se sfărşeşte sufletul?
–          Cand se sfarşeşte dansul.
–          Şi amandouă cand se sfarşesc?
–          Cand se sfarşeşte Eternitatea.
Poate ca aşa şi este. Sufletul dansează în eternitate, dansul vieţii.
Aşa ca bunii şi dragii mei prieteni, Dansaţi Dansul Vieţii!

va saluta pe aceasta cale Emilia Chitan!

(multumim, Emilia!)

Reclame

Despre Bucătarul leneș

Eficiența e lene cu cap. Am cap. Sunt leneșă. Concluzia-i evidentă. Sau nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la martie 6, 2013 de în generalissime, interactiuni, personaje şi etichetată , , , , , , .

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: