CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

na haz!

in urma cu vreo doua saptamani va promiteam o poveste despre ‘ieseala’ noastra de la vinny’s, caci din optiunile avute atunci, asta am avut inspiratia sa alegem, dar recunoastem spasit ca nici una din noi (adica vreo 5 bucati) nu ne-am simtit suficient de marcate de loc incat sa gasim ceva de scris despre asta, cu atat mai mult cu cat, capac la toata distractia a fost dr. alban si altii ca el, urland zor nevoie din difuzoarele locantei, probabil pentru o digestie accelerata. asa cum am aflat cand am cerut macar 2 decibeli mai putin, era preferinta patronului, iar gusturile nu se discuta (dar, dupa cum se vede, se comenteaza ulterior).

in plus, ca sa citez din memorie bucatarul lenes, noi, daca mergem sa mancam, o facem pentru ca ne place ritualul, savoarea, descoperirea, ‘mizanplasul'(sic!), eventual chelnerul, in nici un caz n-o facem ca parte a procesului de supravietuire. si, pana la urma, ca sa n-o mai lungim, daca exista marty, de ce ai alege vinny’s?

in fine, dar nu despre asta vroiam sa va vorbesc, ci despre cea mai recenta ‘escapada’ a grupului. ca orice gasca eterogena, respectabila si cu vechime, avem si noi tabieturi si asteptari, locuri preferate, plictiseli, blazari, placeri ascunse si atitudini. si mai avem si zile de intalnire, scrise frumos, cu rosu, in agende (in agendele unora apare doar ‘barfa’, las ca va stiu eu!), iar planificarea asta vine de la una din trasaturile ce ne apropie, comoditatea, ca altfel ne-ar apuca lenea sa ne punem in miscare (ceeeee, pe vremea asta?!!! hai mah, las-o pe mai la primavara/toamna/iarna) si ne-am zgandari si ne-am bea cafeaua impreuna, dar pe feisbuc (stim din experienta), chestie care, pe bune, n-are nici un haz.

ei bine, macar pentru a mai iesi din rutina, locatia ultimului meeting am stabilit-o in ultimul moment si am ales-o in asa fel incat sa nu se incadreze la rutina, sa para oarecum interesanta, dar sa nu prea stim cum sa o luam. si-a fost l’atelier du cafe, la o sesiune de caricaturi.

nu stiu, de fapt, cati dintre noi chiar aveau chef de asa ceva: bucatarul lenes a inceput seara cu un ‘nu’ hotarat – nu va permite sa ajunga tocmai el reclama la vegeta, bobina si-a luat aparatul foto in brate si-a dat-o pe filosofie, iar restul prezentau o rezervare cel putin bizara, ca sa nu zic o totala lipsa de entuziasm, tradusa prin priviri de genul ‘na, hai s-o facem si pe asta’.

eu, una, in calitate de intiator, am afisat fata mea plina de vitejie. aveam sa fiu prima la poza, probabil singura. in fond, ce putea sa mi se intample de timp ce deja ma stiu un personaj plin de plasticitate, iar asta, credeti-ma pe cuvant, nu-i de fapt asa bine precum suna, dar macar iti da o aura interesanta. ar fi fost o surpriza placuta, de exemplu, sa constat ca partea cea mai vizibila din anatomia mea e creierul, dar cum buclele mele sarmoase erau prinse in coada, inducand in eroare privitorul cum ca as fi ‘linsa si distinsa’, nici un pericol din directia asta.

la vreo 200 de masline distanta insa de momentul intrarii noastre sovaitoare in baruletul minimalist, decorat in stil ‘arta povera’ (scaune mese, lampi si lucrari facute din si pe cartoane; termenul l-am folosit doar asa, sa va impresionez), vazandu-i pe caricaturisti pregatiti de ‘atac’, retinerile s-au evaporat, iar eu mi-am pierdut (datorita unor tactici subversive) intaietatea la portratizare. dupa ce am reusit cu greu sa smulgem de la baietii ‘na haz!’ un zambet (de la amandoi, ceea ce, cu unul din ei a fost teribil de greu) si cate o declaratie cum ca deseneaza orice, oricand, ca-s de acord sa vina si la nunti si-nmormantari si ca nu simt nevoia sa-si faca o firma de publicitate sau grafic-design, ne-am primit fiecare inapoi inzecit ba zambetul larg pe care incercam sa-l ascundem din cine stie ce motive, ba privirea ganditoare si mica strambatura a nasului pe care aveam senzatia ca n-o observa nimeni, ba atitudinea critica si ochii aruncati scrutator pe deasupra ochelarilor, ba verdele dinlauntrul nostru, ba nebunia uitata. si-am ras. printre altele, pentru ca eu, intelectuala, semanam mai mult cu un hamster (fie el si de biblioteca), cu obrajii burdusiti de provizii si masline-n urechi.

de iesit, a iesit asta (asa, ca sa nu mai fiti curiosi cum aratam):

Această prezentare necesită JavaScript.

pe baieti ii gasiti aici sau in una din locantele clujene in care au cate o ‘soarea’ de caricatura. si merita, parol!

va spune ‘servus!’ fabrica de nimicuri, cu poza alaturi, spre recunoastere pe strada 😉 DSCN4018

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

2 comentarii la “na haz!

  1. Pingback: Ce-i de facut? (26-28 aprilie) | clujul de poveste

  2. Pingback: “Na Haz!” in “Clujul de poveste” | Na Haz!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la ianuarie 31, 2013 de în cat 1000 de cuvinte, daca se intampla, sa o stim si noi, interactiuni şi etichetată , , , .

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: