CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

‘adevarul ca poveste’

eric berne scria, in a lui ‘ce spui dupa buna ziua!’, ca traim fiecare conform unei povesti preferate, adaptate interiorului si adevarului personale. suntem inclinati mai degraba sa credem, sa intelegem si sa adoptam povestea, decat demonstratia rece si calculata a unor adevaruri stiintifice sau regula impersonala, poate pentru ca asa avem sentimentul ca suntem parte insemnata a ei si a universului, poate pentru ca, pe langa ratiune, intervine aproape intotdeauna si inima.

pentru asemenea istorii, pentru a le combate sau a le crede, a le compara cu cele personale sau a construi esafodajul unora noi, dar si pentru pitorescul lor narator, genialul personaj andrei plesu (iar daca apelativul vi se pare exagerat, luati aceste randuri ca pe o parere personala), s-au adunat ieri, la ceas de seara, la auditoriumul universitatii, de la studenti la varsta cautarilor si a razboaielor, la pensionari in asteptarea confirmarilor, cu totii insa avand cu ei curiozitatea constructiva.

dintr-o alta perspectiva, intr-o romanie semi-habotnica, in care biserica ocupa locul fruntas in materie de incredere, in care oamenii stau cu zilele la rand pentru a saruta evlavios niste moaste si in care se doreste investirea de sume uriase intr-o biserica a neamului al carei rol nu e tocmai evident, e un act de curaj, zic eu, dar vorbitorul gaseste, cu autoironie subtila, alte justificari, sa incerci sa cauti, darmite sa gasesti, adevarurile bibliei. iar actul acesta de curaj (sau de nebunie) se cere vazut si studiat in detaliu.

si intr-o sala in care, in pofida prezentei unei mari de oameni, puteai auzi musca, filosoful pare a-si lua parinteste auditoriul pe dupa umeri, aratandu-i ca viata se poate trai si altfel decat ancorat adanc in cotidianul pe care uneori ajungi sa il detesti sau pur si simplu sa nu il intelegi. ii spune, cand inteligent si subtil, cand plin de umor ca omul isi poate gasi echilibrul si, paradoxal, linistea sau se poate gasi pe sine cautand ceva mai departe de orizont, in toate directiile imaginabile. si povestea il poarta de la naivitate la rautate, de la intelepciune la prostie, facandu-l pe ascultator sa penduleze intre o cadere pe ganduri in registru grav si un hohot sanatos de ras. credincios sau ateu, ajungi la concluzia ca biblia poate fi, intr-adevar, o carte cu nenumarate intelesuri, dupa cum sunt si mintea si inima cititorului (si, credeti-ma, e prima data cand spun asta, fiind eu convinsa pana mai ieri ca parabole exista in textul acela doar pentru ca ne chinuim noi sa atribuim cuvintelor intelesuri pe care nu le poseda de fapt. da, stiu! ‘blasfemie!!!’, vor striga unii). si incep sa se deschida ferestre spre sine si spre lume.

una peste alta, a fost, dupa mine, o scurta, dar elocventa demonstratie de inteligenta si intelect, de frumusete a cuvantului care modeleaza, demonstratie pe care, s-a vazut, orasul asta (stiu, suna aiurea, dar…) o merita, o asteapta rabdator si o primeste avizat, cu mintea si inima deschisa.

asta a simtit fabrica de nimicuri sa va povesteasca astazi, inca sub influenta evenimentului. si promite sa revina maine, desi nu e zi de postare oficiala, cu un ton mai putin grav.

Anunțuri

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Ianuarie 31, 2013 de în cooltura, daca se intampla, sa o stim si noi şi etichetată , , , .

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: