CLUJUL DE POVESTE

Clujtopia – Simte orasul, traieste povestea! Clujul in istorii urbane minuscule si subiective

Mâncare iute (în ambele sensuri) à (ca) la Cluj, cum o fost și mai este – dixit bucatarul lenes

Post apartinand bucatarului lenes, care ne invata prost de la inceput, cu diacritice, majuscule si ortografie ca la carte. oooofffff…

De foame și trudă grea (de încărcător-descărcător de programe de asistat ocupatia principală), în loc să-mi vină a munci cu aprindere pentru întreprindere (a proprie), mi se plimbau, acum vreo două zile, prin tărtăcută, doar mâncăruri. Iuti și rapide. Dacă se poate, gătite de altii.

De unul din locurile astea istorice (închis, din păcate, probabil din motive de chirie accesibilă doar magazinelor de haine vechi), Aperitiv, cunoscut unora și sub numele de Katona, am aflat din poveștile din studentie ale tatei, iar despre celălalt, care a rezistat și mai există, Vărzăria, din ale mamei.

Ca să nu fac familia de rușine, le-am testat pe amândouă, în studenția mea și după ea, și nu mi-a părut rău.

De la Aperitiv au să îmi lipsească pentru tot restul vietii, cred, dacă nu cumva se redeschide, meniul fix și delicios și perfect adaptat buzunarului de student și tânăr profesionist flămând și cu salariu de mizerie, domnul amabil de la casă (plăteai înainte, primeai bonul, te înghesuiai cu el la o măsută cu taburete minuscule, unde până și eu, așa mititică cum mă aflu, reușeam să-mi învinetesc genunchii), chelnerii tineri, frumușei și cu tinută de restaurant de șaptespezece stele, care-au ajuns, probabil, pe diverse vapoare, de-am rămas cu o multime de cocoșati, inclusiv în locurile snoabe (dar despre asta, în altă poveste, că-i o nemultumire mai veche de-a mea, și o voi manifesta la vremea ei). Pfui, era cât pe ce să uit salata de fructe fără frișcă și alte bălării pretentioase și pateurile cu ciuperci, pipărate binișor. Dar s-a închis, asta este, mai bocim câte-o zi pe an și trecem peste drum.

Peste drum, adică la drăguta de Vărzărie (cu picioci și păstăioase, supliment la varza din nume). Spre lauda dumnealor, actualii proprietari n-au transformat locșorul ăsta într-un pseudo-bistrou cu pretentii și portii minuscule, la preturi de dumping, nu și-au luat chelnerite-n fustă scurtă și n-au schimbat bucătăria de tip cazan. E curat, fără pretentii și (vezi mai jos).

Ce primești la Vărzărie pentru prețul unui meniu de fast-food americănesc din semipreparate congelate acum un an? O portie zdravănă de mâncare gătită azi, la cazan, în diverse combinatii de carne cu varză, fasole sau cartofi (așe mâncă un ardelean sănătos, iar după aia își sloboade două găuri de la curea), spanac cu ochiuri (aproape ca la mama acasă), cea mai bună varză ca la Cluj (n-are nimic de-a face cu sarmalele dezbrăcate, și nici cu szekely gulyas (gulyas secuiesc), nu le mai confundați, pentru Dumnezo) și, la desert, mama și tata tuturor vargabeles-urilor. Cum adică ce-i vargabeles? Un desert de sărăcie, din macaroane fierte, brânză de vaci, stafide (dacă ai) și ceva ou, cât este. Mai fac și altii, dar după ce l-ai încercat la Vărzărie, nu te mai întorci la ei. Nu pentru vargabeles, oricum. Garantăm eu și prietenii mei.

Asta a fost mâncarea. Mai primești, tot în pretul ăsta, plus un bacșiș modic (că-ti dau rest și de la bacșiș, drăgutele), chelneritele mămoase, care știu tot ce mișcă-n bucătărie (adică îti recomandă ce-i mai bun azi) și în afara ei (tin minte, și dacă n-ai mai fost de trei ani, ce mănânci și ce bei, și prietenii cu care ai fost), clientela pestrită (studentii la permanent buget de austeritate, vânzătorii de linguri de pe stradă, familia de gabori cu pălării și fuste crete, domnii profesori de la universitate, vizitatorii nostalgici care-au fost odată studenti la Cluj, hipsterii și anti-snobii).

Azi sunt mama parantezelor, dar mi-ti ierta dumneavoastră. Promit să mă port mai bine data viitoare.

Servus și poftă bună.

acest post apartine bucatarului lenes.

Reclame

Despre fabricadenimicuri

"Viata este ceea ce as fi fost daca nu m-as fi lasat robit de ispita nimicului." (Em.Cioran)

8 comentarii la “Mâncare iute (în ambele sensuri) à (ca) la Cluj, cum o fost și mai este – dixit bucatarul lenes

  1. bucătarul leneș
    ianuarie 14, 2013

    Lasă că am mâncat (eu sau wordpress) o grămadă de ț-uri. Nu-i așa grav năravul 🙂

    • fabricadenimicuri
      ianuarie 14, 2013

      wordpress-ul e de vina, doamna.

      vom corecta, vom corecta.

  2. McGigi
    ianuarie 17, 2013

    apai eu nu m-as ingrijora pentru diacritice. singura problema e evitarea conjunctiei „căci” in absenta lor.

  3. bucătarul leneș
    ianuarie 17, 2013

    aia nu e o problemă, avem cu ce să o înlocuim, zău.

  4. McGigi
    ianuarie 17, 2013

    sintagma?

  5. bucătarul leneș
    ianuarie 18, 2013

    evident ca sintagma. suntem niste doamne si domni, ce bipul meu 😉

  6. Pingback: ScurTIFFisme (4) – varianta bucatarului lenes si-a Criticescului | clujul de poveste

  7. Pingback: Varza ca la Cluj (de chez ma mère et grand-mère) | Ghidul bucătarului leneș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la ianuarie 14, 2013 de în locante şi etichetată , , , , .

Spunem NU piscotarelii! Iar daca cineva primeste ceva in numele nostru, fiti sigur ca nu este sau nu va mai fi unul dintre noi!

Publicam macar de vreo 2 ori pe saptamana, foarte probabil lunea sau martea si joia sau vinerea (sic!), asta daca nu ne simtim foarte inspirati, caz in care publicam cu ce frecventa ne taie capul.
%d blogeri au apreciat asta: